Stiai ca ?

Stiai ca poti realiza o multime de lucruri si asta doar pornind din interiorul tau? Poti sa radiezi de fericire, poti sa atragi priviri, poti sa faci oamenii sa se întrebe: ”Ce are acest om atât de special în el?” Poate ca uneori ai vazut persoane, nu exagerat de frumoase, dar care aveau acel ceva. Acel ceva care te punea pe gânduri, care-ti ramânea în minte si te provoca sa te gândesti la persoana respectiva.Data viitoare, nu-ti mai spune ca nu poti, ca nu vei reusi si ca îti este frica de esec. Frica? Tu nu cunosti frica! Tu esti un om capabil, destept, frumos si la fel de încântator ca orice om de succes. Mai mult, tu ai încredere în tine! Altfel, cum ai putea sa ceri celorlalti sa aiba încredere, pe când tu însuti nu reusesti? Încrederea în tine este deja un pas spre reusita! 

Voi pleca

“Voi pleca.Da,voi pleca intr-un oras stingher al carui nume inca imi este ascuns si necunoscut.Nu stiu unde se afla.Dar stiu ca timpul pierdut imi va arata adresa exacta.
Voi locui intr-o casa veche,micuta,cu ferestre lungi si intunecate,pereti zgariati si cojiti de durere,trepte inguste si pline de mister.Nimic nu ma va bucura mai mult decat sa stiu ca sunt privita de ochii orbi ai felinarelor si ca ecoul batailor inimi mele va fi ascultat iar inimile zidurilor de caramida sfaramata vor bate din nou,in unison cu a mea.Voi asculta cuvintele soptite de linistea noptii iar eu voi raspunde cu tacerea mea care va fi mai indrazneata ca niciodata.Cuvintele imi vor fi zdrobite de notele pianului.Degetele mele albe nu vor lasa pulberea sa atinga sau macar sa se apropie de clapele care la o simpla atingere conving toate secretele sa iasa la iveala.Pana si sufletul meu va sta de vorba cu mine la o ceasca de ceai pe acorduri triste de pian.Atunci voi fi obligata sa-i dezvalui totul.In schimb,el imi va spune tot ce a ascuns despre mine.Voi cunoaste rautatea,tristetea ce ma macina.Lacrimile ma vor inunda pe dinauntru.
Pianul canta.Lumanarile lasa umbre inspaimantatoare in urma lor pe peretii ce au vazut si au ascultat multe povesti.Inima plina de sange dar dezbracata de sentimente se opreste din agonia ei definitiv.Raman rece si saraca.Sufletul?El va fi plecat de mult.Unde?Intr-un oras al carui nume nu l-a cunoscut niciodata. ”

In noapte

Se-aud glasuri de viori si note peste tot in rotocoale...
Umede ventuze mi se lipesc de buze ,mainii si picioare tragandu-ma afara din lumea mea.
Cioburi de sticla se pun la loc si de pereti vechi se leaga franghii de funii groase ce par sa nu se mai dezlege.
Umbra noptii se apropie de pragul usi,si indata este seara.Culcat in vise cu mainile strapunse de triste note apas incet pe clape vechi si acorduri triste se inalta spre cer..
Spirite bat la usa,flori si vant ,fragmente de vise plutesc,si note fara viata cad usor zdrbindu-se de rece pamant
Sunt pierdut in calmul noptii iar pereti vechi par sa m-auda,vantul sufla prin ferestre ,iar picaturi de ploaie ma trezesc din feerie.
Zambesc caci noaptea se duce si ziua imi bate la usa.
Eu ti-am deschis...intra blanda lumina !

Fragment de vis

Calcat pe firea rece,cuvinte de iubire imi intra in suflet.
Atins de suave glasuri picaturi de lacrimi mi se scurg pe trupul obosit
Culcat in vise si dus departe ating fragmente de ganduri ,si imi aleg ceea ce simt
Patruns de profunda melancolie.muzica-n surdina si atins de maini cad pe genunchi zdrobind durerea...si vocea cunoscuta o aud iar
Dus de mana si condus de soapte ating note inalte si inima imi canta lungi si triste acorduri ce se inalta spre cer...
Ganduri mi se inalta si plutesc peste tot ,si inima imi zboara spre etern,intind maini strapunse sa fiu atins de altele strapunse de cuie .
Deschid ochiii in lumea mea si vise nu mai incap ,caci lumea de afara e ceea ce eu nu plac ,si zbor mereu spre casa .Si astept mareata zi cand eu si fratii mei vom zbura spre etern