“Voi pleca.Da,voi pleca intr-un oras stingher al carui nume inca imi este ascuns si necunoscut.Nu stiu unde se afla.Dar stiu ca timpul pierdut imi va arata adresa exacta.
Voi locui intr-o casa veche,micuta,cu ferestre lungi si intunecate,pereti zgariati si cojiti de durere,trepte inguste si pline de mister.Nimic nu ma va bucura mai mult decat sa stiu ca sunt privita de ochii orbi ai felinarelor si ca ecoul batailor inimi mele va fi ascultat iar inimile zidurilor de caramida sfaramata vor bate din nou,in unison cu a mea.Voi asculta cuvintele soptite de linistea noptii iar eu voi raspunde cu tacerea mea care va fi mai indrazneata ca niciodata.Cuvintele imi vor fi zdrobite de notele pianului.Degetele mele albe nu vor lasa pulberea sa atinga sau macar sa se apropie de clapele care la o simpla atingere conving toate secretele sa iasa la iveala.Pana si sufletul meu va sta de vorba cu mine la o ceasca de ceai pe acorduri triste de pian.Atunci voi fi obligata sa-i dezvalui totul.In schimb,el imi va spune tot ce a ascuns despre mine.Voi cunoaste rautatea,tristetea ce ma macina.Lacrimile ma vor inunda pe dinauntru.
Pianul canta.Lumanarile lasa umbre inspaimantatoare in urma lor pe peretii ce au vazut si au ascultat multe povesti.Inima plina de sange dar dezbracata de sentimente se opreste din agonia ei definitiv.Raman rece si saraca.Sufletul?El va fi plecat de mult.Unde?Intr-un oras al carui nume nu l-a cunoscut niciodata. ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu