Vestea Imparatului

Odata imparatul a dat o veste-n tara
Despre pocainta care nu-i usoara
Multimea ingandurata nu se lamureste
Ca pocainta este pentru cine o primeste

Si s-a dus vestea peste-ntreg pamant
Multi nu intelegeau si ei tot razand
Credeau ca este o gluma buna din popor
Dar razand in al lor pacat ei mor

Imparatul tot priveste sa vada ce se-ntampla
Dar ceea ce vede nu prea il incanta
Si pune o intrebare in cerul sau de sus
Cine vrea sa moara ?
Si iata ca Isus !

A sosit si clipa cand El a venit
Caci prin profetul Mica asa s-a profetit
Ca-n Betleem ,iubit si mic oras
Se va naste fiul,micutul copilas

Si crestea-n putere pe altii invatand
Uimind pe preoti si oamenii de rand
Starnea vrasmasie in preotii de seama
Si-s spuneau intre ei ca Isus blesteama

Dar timpul a trecut noroade invatand
Videcand bolnavii si dracii alungand
Ii sosise timpul in curand sa moara
Puratand pe cap a Lui din spini coroana

La vorbele omenirii a fost judecat
Caci binele prin rau a fost acceptat
La mormantu-i au fost paznici crezand ca ucenici-l fura
Dar El a-viat cum scrie in scriptura

Acum domenste-n slava pregatit de judecata
Tu ai fost iertat dar fapta ta-i curata ?
Deci i-a bine seama sa nu mai gresesti
Ca apoi judecata sa poti s-o biruiesti

Suferinta

Doar suferinta urmeaza lunga timpului carare
Pe pamantul suspendat in etern fara culoare
Doar omul isi leaga inima de vise
Si ramane intristat de ele ne-mplinite

Doar trecatoarea vreme lasa-n totul amintiri
Iti aduce intristarea sau dulcea clipa de-mpliniri
Te leaga strans de lucruri pe care le alegi
Si cand nu sunt bune cu greu le mai dezlegi

Doar Dumnezeu dezleaga de tot ce-i pacatos
Caci omul cu a lui fire nu are nici un rost
Insa fericirea o ai prin Dumnezeu
Nu prin lucruri pamantesti ce le doresti mereu

Doar omul e efermer odata cu lumea
Si toate in rand de judecata vor pierii
Caci lumea prin fapte isi traieste osanda
Si piere in nestire condusi de erezii

Isus a fost jertfa pe un lemn crucificat
E salvarea ce are pretul unui dar nemeritat
Insa tu fiinta cat traiesti sa stii mereu
Ca Isus a fost jertfa in locul meu si-al tau

Cand esti in intristare cuvintele n-au rost
Vezi in cale fumul si negura din noptii
Iti cauti alinarea in lucrurile de jos
Dar indreapta-ti sus privirea ca acolo e Hristos

In nenumarate zile te vezi singur si pustiu
Vezi doar noaptea care o traiesti in ceas tarziu
Dar mai e o mana ce tie-ntinsa tot mereu
Nu uita ca aceea mana este a lui Dumnezeu

Te leaga strans in lanturi siruri de pacate
Esti infrant de ganduri cu lupte disperate
Ti se-apleaca trupul pe genunchii zdrobiti
Dar Isus inmoaie genunchii-nmarmuriti

Chemare

Cu ploape-ngreunate privesti in juru-ti rece
Trec ceasuri peste ceasuri si curand viata iti trece
 Ti-e deschis mormantul cu fiorurii sumbre
Privesti groapa adanca si pasii iti sunt umbre

 Se deschid in larguri portile cetatii
Doua drumuri sunt in cale drumul vietii drumul mortii
Dar prin fapte mergi pe drumul ce in gand l-ai faurit
Mergi spre viata sau spre moarte cum pe pamant ti-ai planuit

Ti-atarna viata in pacate ce te tin ades robit
 Te simti singur si cu teama de viata ta ne implinit
 Iti plangi necazul nevrind nimeni sa te asculte
Ah ! omule calator poverile-ti sunt multe

Pana cand omule te zbati in deznadejde ?
Salveaza-ti astazi viata in moarte nu ti-o pierde
Isus e mantuirea si salvarea ta in viata
El e jertfa pentru tine si adesea o povata

Isus e mangaierea vietii tale-ndurerata
 E odihna cea eterna in lungimi nemasurata
N-are capat in iubire pentru tine e mereu
A murit tinut in cuie fiind fiu de Dumnezeu

De ce tot amani iertarea ce o ai fara de plata ?
In curand totul v-a trece si vei sta in a Lui fata
Iti vei duce osanda prin neascultare
De te pocaiesti vei avea salvare

Deci vino astazi cat e vremea pregatita pentru tine
Ca s-apuci acea zii cand Isus vine ca mire
Sa stai cu El in slava cand cu drag iti va graii
Sa privesti uimit spre ceruri frumuseti si bogatii

Stiai ca ?

Stiai ca poti realiza o multime de lucruri si asta doar pornind din interiorul tau? Poti sa radiezi de fericire, poti sa atragi priviri, poti sa faci oamenii sa se întrebe: ”Ce are acest om atât de special în el?” Poate ca uneori ai vazut persoane, nu exagerat de frumoase, dar care aveau acel ceva. Acel ceva care te punea pe gânduri, care-ti ramânea în minte si te provoca sa te gândesti la persoana respectiva.Data viitoare, nu-ti mai spune ca nu poti, ca nu vei reusi si ca îti este frica de esec. Frica? Tu nu cunosti frica! Tu esti un om capabil, destept, frumos si la fel de încântator ca orice om de succes. Mai mult, tu ai încredere în tine! Altfel, cum ai putea sa ceri celorlalti sa aiba încredere, pe când tu însuti nu reusesti? Încrederea în tine este deja un pas spre reusita! 

Voi pleca

“Voi pleca.Da,voi pleca intr-un oras stingher al carui nume inca imi este ascuns si necunoscut.Nu stiu unde se afla.Dar stiu ca timpul pierdut imi va arata adresa exacta.
Voi locui intr-o casa veche,micuta,cu ferestre lungi si intunecate,pereti zgariati si cojiti de durere,trepte inguste si pline de mister.Nimic nu ma va bucura mai mult decat sa stiu ca sunt privita de ochii orbi ai felinarelor si ca ecoul batailor inimi mele va fi ascultat iar inimile zidurilor de caramida sfaramata vor bate din nou,in unison cu a mea.Voi asculta cuvintele soptite de linistea noptii iar eu voi raspunde cu tacerea mea care va fi mai indrazneata ca niciodata.Cuvintele imi vor fi zdrobite de notele pianului.Degetele mele albe nu vor lasa pulberea sa atinga sau macar sa se apropie de clapele care la o simpla atingere conving toate secretele sa iasa la iveala.Pana si sufletul meu va sta de vorba cu mine la o ceasca de ceai pe acorduri triste de pian.Atunci voi fi obligata sa-i dezvalui totul.In schimb,el imi va spune tot ce a ascuns despre mine.Voi cunoaste rautatea,tristetea ce ma macina.Lacrimile ma vor inunda pe dinauntru.
Pianul canta.Lumanarile lasa umbre inspaimantatoare in urma lor pe peretii ce au vazut si au ascultat multe povesti.Inima plina de sange dar dezbracata de sentimente se opreste din agonia ei definitiv.Raman rece si saraca.Sufletul?El va fi plecat de mult.Unde?Intr-un oras al carui nume nu l-a cunoscut niciodata. ”

In noapte

Se-aud glasuri de viori si note peste tot in rotocoale...
Umede ventuze mi se lipesc de buze ,mainii si picioare tragandu-ma afara din lumea mea.
Cioburi de sticla se pun la loc si de pereti vechi se leaga franghii de funii groase ce par sa nu se mai dezlege.
Umbra noptii se apropie de pragul usi,si indata este seara.Culcat in vise cu mainile strapunse de triste note apas incet pe clape vechi si acorduri triste se inalta spre cer..
Spirite bat la usa,flori si vant ,fragmente de vise plutesc,si note fara viata cad usor zdrbindu-se de rece pamant
Sunt pierdut in calmul noptii iar pereti vechi par sa m-auda,vantul sufla prin ferestre ,iar picaturi de ploaie ma trezesc din feerie.
Zambesc caci noaptea se duce si ziua imi bate la usa.
Eu ti-am deschis...intra blanda lumina !

Fragment de vis

Calcat pe firea rece,cuvinte de iubire imi intra in suflet.
Atins de suave glasuri picaturi de lacrimi mi se scurg pe trupul obosit
Culcat in vise si dus departe ating fragmente de ganduri ,si imi aleg ceea ce simt
Patruns de profunda melancolie.muzica-n surdina si atins de maini cad pe genunchi zdrobind durerea...si vocea cunoscuta o aud iar
Dus de mana si condus de soapte ating note inalte si inima imi canta lungi si triste acorduri ce se inalta spre cer...
Ganduri mi se inalta si plutesc peste tot ,si inima imi zboara spre etern,intind maini strapunse sa fiu atins de altele strapunse de cuie .
Deschid ochiii in lumea mea si vise nu mai incap ,caci lumea de afara e ceea ce eu nu plac ,si zbor mereu spre casa .Si astept mareata zi cand eu si fratii mei vom zbura spre etern